luni, 27 septembrie 2010

Test initial la limba romana!

Va reamintesc ca luni dam test initial la romana!

Invatati-va! Cel mai bine e daca gasiti manualul de anul trecut. E o comoara pura. :))

Eu nu l-am gasit, dar am noroc ca am gasit caietul... Nu stiu ce m-as fi facut fara el!

Va reamintesc subiectul :

1. Un fragment dintr-un text la prima vedere sau studiat.


Cerinte pe baza acestui test:

1. nr. de litere si de sunete din cuvinte precum "ceai".

ceai = o singura silaba --> 3 sunete.

2. Cuvinte care contin diftongi, triftongi, hiat :


In fonetica, diftongul este o succesiune de doua sunete vocalice alaturate articulate in aceeasi silaba, din care una este o vocala si cealalta o semivocala. O succesiune de 3 sunete vocalice in aceeasi silaba se numeste triftong. In cazul in care 2 vocale invecinate fac parte din silabe diferite ele nu mai formeaza un diftong, ci un hiat.
Hiatul
Este alăturarea a două vocale ce aparţin unor silabe diferite. El este greu tolerat în rostirea românească, de aceea a fost în timp înlocuit fie cu un diftong, fie cu o vocală simplă, rămânând folosit în cuvinte compuse şi în neologisme. Diversele combinaţiile de vocale în hiat sunt prezentate mai jos:

I. Vocale de acelaşi fel în hiat:
a-a: supraaglomerat, ultraatent
e-e: neelucidat, reevaluat, idee
i-i: ştiinţă, fiică, antiinflaţie
o-o: alcool, cooperare, zoologie
u-u: reziduuri
 
II. Vocale diferite în hiat:
Centrală – anterioară
a-i: înainte
a-e: aer
ă-i: trăind
î-i: bâjbîind

Centrală – posterioară
a-o: surpaorganizare
a-u: aur
ă-u: răul
î-u: pârâul


Diftongul

Diftongii descendenți din limba română se formează dintr-o vocală urmată de una dintre semivocalele /ĭ/ și /ŭ/. Toate combinațiile sunt posibile, în afară de diftongul /uŭ/:
  • /aĭ/ ca în mai
  • /aŭ/ ca în dau
  • /eĭ/ ca în lei
  • /eŭ/ ca în leu
  • /iĭ/ ca în mii (același sunet ca vocala si semivocala)
  • /iŭ/ ca în fiu
  • /oĭ/ ca în goi
  • /oŭ/ ca în nou
  • /uĭ/ ca în pui
  • /əĭ/ ca în răi
  • /əŭ/ ca în rău
  • /âĭ/ ca în câine
  • /âŭ/ ca în râu

Diftongii ascendenți din limba română se formează dintr-una din semivocalele /ĕ/, /ĭ/, /ŏ/ și /ŭ/, urmată de o vocală:
  • /ĕa/ ca în stea
  • /ĕo/ ca în vreo
  • /ĭa/ ca în ziar
  • /ĭe/ ca în fier
  • /ĭo/ ca în miorlăi
  • /ĭu/ ca în iubit
  • /ŏa/ ca în oameni
  • /ŭa/ ca în ziua
  • /ŭə/ ca în două
În cuvinte împrumutate din alte limbi pot să apară și alți diftongi.


Triftongul

  TRIFTONGUL  este   grupul   de   sunete   alcătuit  dintr-o vocală şi două semivocale pronunţate în aceeaşi silabă. Triftongii sunt  de două feluri:
  -progresivi, atunci când semivocalele preced vocala: ari-pioa-ră:  cre-ioa-ne: i-ni-mioa-
 
- centraţi, atunci  când semivocalele încadrează vocala: le-oai-că; do-reau; tră-iai;  fo-iau;, so-seau  

Atenţie!
  Triftongul se poate constitui din trei  sunete alăturate,  aparţinând unor cuvinte diferite, dar pronunţate împreună, în aceeaşi silabă. Intre  elementele componente ale acestor silabe apare cratima.
  şi-au spus; mi-ai dat; ne-au adus 



3. sinonime, antonime.

Sinonime  =  cuvinte care au acelasi inteles
Antonime =  cuvinte care au inteles opus

Exemple de antonime:

a iesi = a intra;
lent = rapid;
fata = baiat;

Exemple de sinonime:

a) copac = arbore;
b) a-si lua talpasita = a fugi;
c) a-si da duhul = a da ortu’ popii;

RETINETI!
Omonimele:Cuvinte cu aceeasi forma dar intelesuri diferite.

Omonime:
a) lexicale: aceeasi parte de vorbire - totale - Bunica tesea la razboi.
A purtat un razboi nedrept.
partiale - Mergea pe banda a doua.
Face parte dintr-o banda.
b) lexico-gramaticale: intre parti de vorbire diferite.


Omografe: Cuvinte care se scriu la fel si se pronunta diferit - vesela, acele etc.

Omofone: Cuvinte care se pronunta la fel ,dar se scriu altfel.


 5. Cuvinte derivate
DERIVAREA
    1. Derivarea cu prefixe

  Prefixele sunt  sunetele sau grupul de sunete adăugate înaintea rădăcinii pentru a forma un  cuvânt nou: străbun, necinstite, incapabil, împăduri, înnoda, dezaproba,  reaşeza
Clasificare:

•  După vechimea lor, prefixele se pot clasifica:
-prefixe vechi (moştenite sau  împrumutate):

  în-;  des-; stră-; ne-; răz-; etc.
-prefixe neologice (noi): a-;  ante-; con-; im-; in; inter-; ultra-; etc.

•  Din punct de vedere al sensului, prefixele sunt:

- prefixe negative - care neagă  sensul cuvântului:
  ne-; in-; i-;                                    
  neimportant, incomplet, ireal

- prefixe care exprimă  ideea de repetiţie: ras-; răz-; re-; răstălmăci, răzgândi,  rescrie

- prefixe cu sensul "fără",  "lipsit de" - cu ajutorul cărora se formează antonimele cuvintelor de  bază: des-;  dez-; de-; a-;
  descompune,     dezorientat,     debloca, anormal

- prefixe cu sens de superlativ: ultra-;  supra; -extra-; hiper-; arhi-; prea-; super-;
  ultramodern,          supradimensionat,
  exţraplat,      hipercorect,      arhiplin,  preafrumoasă, superelegant.

-prefixe cu sensul '"înainte": ante-;  pre-;
  antebelic, prenume

-prefixe cu sensul  "după": post-;
  postbelic

-prefixe cu sensul "împreună  cu": con-;  com-; co-;
  conlucrare, compatriot, cooperare

-prefixe  cu sensul "împotrivă": anti-; contra-;
  antirăzboinic, contraindicat

-prefixe cu sensul  "sub limită": hipo-; sub-/
  hipoglicemie, subcutanat

-prefixe care  sugerează  corelaţia: inter-; interdisciplinar, inrerreligios,  internaţional

-prefixe cu sensul "înăuntru": intra-
  intramuscular, intravilan

-prefixe cu  sensul "peste": trans-
  transoceanic, transport

-prefixe cu sensul "pentru": pro-; pronume

Imi cer scuze ca sunt asa inclinate, stiu ca sunt urate; nu am avut ce face, asa s-au copiat.  

2. Derivarea cu sufixe
ufixele sunt sunetele sau grupurile de sunete adăugate  după rădăcină pentru a forma un cuvânt nou: bunic (bun+ic); frunz (frunz+iş)
   
Clasificarea sufixelor se poate face:

a)   din punct de vedere semantic (al sensului), deoarece  sufixele pot da sensuri noi cuvintelor derivate:

- diminutivale, care  formează  cuvinte ce denumesc obiecte sau însuşiri considerate de vorbitor mai mici decât  cele obişnuite: -aş (copil), -cioa (mescioară), -el (băieţel), -ică (rămurică), -ioară (bolnăvioară), 

-uleţ (ursuleţ), -(bebel), - uţă (căsuţă) etc.
  
- augmentative, care formează  cuvinte ce denumesc obiecte sau însuşiri considerate de vorbitor mai mari decât  cele obişnuite:
  
-   an (băietan),  -andru (copilandru),
  
- oaie (căsoaie), -oi (măturoi,  băietoi) etc.

   -    pentru denumirea unei  colectivităţi (ajută  la formarea unor substantive colective): -  ărie (rufărie);  

-ăraie  (fumăraie), -et (brădet), -ime (tinerime), - (tuf), -işte (porumbişte)  etc.
  
 -   pentru denumirea agentului (autor al acţiunii sau   meseriaş): -    agiu (camionagiu), -ar (fierar), -(cos), -er (oier), -ist (fochist), -tor (judecător) etc.
  
- pentru denumirea însuşirii (sufixe adjectivale) - al (săptămânal), -ar (inelar), -aş (mărgin), -at  (pistruiat), -bil (locuibil)   -   iu  (auriu),  -cios   (mâncăcios),  -os (lemnos) etc.
- pentru denumirea instrumentului: ar (cenuşar), -ător (tocător); -  niţă (zaharniţă) etc.
  
- pentru denumirea unei noţiuni  abstracte:    -   anţă  (cutezanţă),  -ărie (copilărie),   -   ătate (singurătate), -eală (greşeală),   -   ie  (sclavie), -ime (isteţime), -inţă (folosinţă), -ism (huliganism), -ură  (arsură) etc.
   
-pentru indicarea modalităţii  (sufixe adverbiale):   -eşte  (lumeşte),  -iş (grăp), -âş (tărâş) etc.
 


b) din punct de vedere morfologic, deoarece unele sufixe sunt  specifice anumitor părţi de vorbire:
- substantivale: -ar   (cronicar),    -ământ   (jurământ), -ătate (bunătate), -ătură  (învăţătură), -eală (ameţeală), -eaţă (dulceaţă) etc.
- adjectivale: -al (anual), -(nevoi), -bil (locuibil), -cios (mâncăcios), -esc (prietenesc), -iu  (cenuşiu),  -ui (gălbui), -uriu (fumuriu), -os (lemnos) etc.
  
- verbale: -ăi (behăi),     -ăni    (clănţăni),    -iza (ironiza), -ui (a bubui) etc.
  
- adverbiale: -âş    (târâş),     -eşte   (româneşte),   -iş (piept) etc.

  Atenţie!
  Se pot forma serii derivate atunci când  baza unui cuvânt derivat este un alt derivat (dubla sufixare): grădină +  sufixul -ar = grădinar + sufixul -ie
  = grădinăr/e bute + sufixul -oi = butoi + sufixul -aş = butoiaş
bute + sufixul -oi = butoi + sufixul aş = butoi



6. De identificat valoarea morfologica a unor cuvinte din text ( V. morf = parte de vorbire)

Parti de vorbire : 

SUBSTANTIVUL
Partea de vorbire flexibila, care denumeste fiinte, lucruri, fenomene ale naturii, actiuni, stari etc.

1. Felul substantivelor
Dupa inteles (natura denumirii):
-compuse (masa, scolar, prieten)
-proprii (Maria, Venus, Arad)
Dupa alcatuire (forma):
-simple (casa, Iasi, om)
-compuse (prin contopire: untdelemn)
(prin alaturare: zi-lumina)

%Atentie!
1.Substantivele simple pot fi primare (carte, perna etc.)sau derivate cu sufixe (bunatate, geamgiu, indoiala etc.)

2.Substantivele compuse sunt formate din doua sau mai multe cuvinte cu sens unitar

3.Se scriu cu cratima substantivele compuse dintr-un substantiv in N si unul in G (floarea-soarelui) din doua substantive legate prin prepozitie (cal-de-mare), dintr-un substantiv si un adjectiv (argint-viu), dintr-un substantiv si un verb (gura-casca)

4.Se scriu intr-un cuvant substantivele compuse in care componentele nu-si mai pastreaza individualitatea morfologica (bunavointa) G-D (bunavointei, nu bunei vointe)

5.Substantivele proprii de scriu cu majuscula, indiferent de locul pe care il ocupa in propozitie sau fraza.

2.Genul substantivelor in limba romana substantivul are trei genuri: masculin, feminin, neutru

Genul masculin pentru fiinte de sex barbatesc sau lucruri care, prin obisnuinta sunt socotite masculine(om, cal, pom)
Genul feminin pentru fiinte de sex femeiesc sau lucruri considerate, prin traditie, feminine (pisica, floare, carte)
Genul neutru, in general, nume de lucruri (cer, stilou, nume)

Substantive epicene- acele nume de animale, pasari sau insecte care au o singura forma pentru masculin si feminin (gandac, tantar, fluture, elefant etc.)

Substantive mobile- nume de fiinte care au o forma pentru masculin (copil, profesor) si alta pentru feminin (copila, profesoara)

Motiunea- procesul cu ajutorul caruia se formeaza substantivele feminine din cele masculine si/sau invers (elev/eleva, rata/ratoi etc.). Cele mai frecvente sufixe motionale sunt: feminine (-a, -ita, -easca, -ca, -oaica, -toare), masculine (-oi, -an)

3. Numarul substantivelor
Substantivele din limba romana prezinta forme de singular (elev, scoala) si de plural (elevi, scoli)

Masculin Feminin Neutru
Singular Plural Singular Plural Singular Plural
Ć/pom i/pomi a/clasa e/clase Ć/parc -uri/parcuri
u, u/codru, leu i, i codri,lei a/banca i/banci Ć/orase e/orase
e/munte i/munti e/parte i/parti u, u/lucru, tablou -uri/lucruri, tablouri
a/tata i/tati Ć/manta le/mantale u, u/cadru, curcubeu e/cadre, curcubeie
a/marfa -uri/marfuri u/studiu i/studii
e/vreme -uri/vremuri


7. Functia sintactica si in cazul unor cuvinte din text.
    De precizat si modul si timpul unui verb din text.

8. De gasit in text subtantive articulate, articulate hotarat, nehotarat.

Articolul

Partea de vorbire flexibila care insoteste un substantiv, aratand in ce masura acesta e cunoscut vorbitorului

1.Clasificarea articolului

 a)dupa inteles:-articol hotarat (propriu-zis)-arata ca obiectul denumit de substantiv este cunoscut vorbitorului

sau considerat ca atare.


-articol nehotarat -prezinta obiectul denumit de substantiv ca nefiind bine cunoscut vorbitorului.



Nearticulat  


 Cu articol hotărât
om omul
codru codrul
frate fratele
tată tatăl
popă popa




Singular  



Plural
Nominativ, acuzativ   băiatul băieții
Genitiv, dativ băiatului băieților
Vocativ băiete băieților


Mai multe pe :  http://www.referatele.com/referate/romana/online2/Articolul---Clasificarea-articolului--Articolul-hotarat--Articolul-nehotarat--Articolul-posesiv--gen.php


9.  De scris o propozitie din text cu subiect subinteles sau inclus.

10. De construit enunturi in care cuvinte precum "i" , "o" sa aiba valori morfologice diferite.

11. De identificat in text imagini vizuale + figuri de stil invatate , ex : epitat, comparatie , personificare.

Vantul suiera prin hornuri : imagine auditiva.

Frunzele isi schimba culoarea : imagine vizuala


.12. De alcatuit o scurta compunere descriptiva ( cu descriere.)

Testul se va da luni. Nota se va trece in catalog.

2 comentarii:

  1. Știu că e un subiect tabu dar există vreun studiu asupra formării de cuvinte încă din antichitate? De exemplu, sînt gheară și a zgîria,sau burdihan/burtă și a zburda, dănțui/bănțui(?) și zbînțui..apoi preferatul meu(deși e puțin exagerat sau e doar formație onomatopee) boare/bură și a zbura...toate astea avînd pe prefixul Z cu sensul de acțiune,mișcare etc.Ar mai fi sugușa și sugruma cu gușă și grumaz drept rădăcini.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu prea cred ca au vreo legatura...

    RăspundețiȘtergere